Când ajungi în Menorca pe la jumătatea lui octombrie, primul lucru pe care îl observi la ieșirea din aeroport nu e apa aceea perfectă de pe broșurile agențiilor de turism. E vântul. Tramuntana bate destul de serios toamna târziu. Totuși, exact acesta este momentul în care insula se golește de mașinile de închiriat ale turiștilor de vară și devine terenul de joacă ideal pentru Volta Cicloturistă Internațională.
Nu te gândi la o cursă unde toată lumea stă cu ochii pe ceas și trage de sine până la epuizare. Volta e mai degrabă o scuză oficială de trei zile ca să pedalezi în ritmul tău pe lângă kilometri întregi de paret seca – zidurile tradiționale din piatră care delimitează pășunile insulei. Evenimentul, organizat de Asociația Cicloturistă a Minorcii, strânge la un loc câteva sute de spanioli zgomotoși și străini veniți special pentru asfaltul excelent și aerul sărat.
Pe unde o iei (și ce eviți)
Logica celor trei etape e simplă: te țin cât mai departe de Me-1. Șoseaua principală taie insula în două, de la Mahón la Ciutadella, și este enervant de aglomerată chiar și în extrasezon. În schimb, traseele te bagă pe drumuri secundare, adesea înguste cât o bandă și jumătate, cum ar fi porțiunile de pe vechiul Camí d’en Kane.
Etapele au undeva între 50 și 70 de kilometri. Vei trece prin centrul localității Es Mercadal, unde te sfătuiesc să fii foarte atent: pavajul din piatră de pe străduțele înguste alunecă îngrozitor dacă a plouat puțin dimineața. Mai e și Ciutadella, unde intri direct prin labirintul de clădiri din piatră gălbuie. Ai și urcări scurte, dar solicitante, cum e drumul spre Monte Toro, însă ideea principală e să te bucuri de parcurs, nu să bați recorduri pe Strava.
Calorii recuperate: Brânză, Ensaimadas și Pomada
Dacă ești sincer cu tine, pauzele de pe traseu sunt jumătate din motivul pentru care te înscrii. Punctele de alimentare de la Volta nu îți aruncă în brațe două geluri energizante fade și o banană.
Aici primești felii groase de brânză de Mahón, din aceea maturată zdravăn care la piața din centru costă vreo 18 euro kilogramul. Lângă ea, găsești mereu bucăți de ensaïmada proaspătă, plină de untură și zahăr, fix injecția de calorii de care ai nevoie după ce ai pedalat contra vântului. Iar seara, după ce bicicletele sunt parcate și spălate, cam toată lumea trece pe Pomada – un mix periculos de bun făcut din gin local Xoriguer și limonadă. După a doua Pomada, barierele lingvistice dispar complet și te trezești povestind despre unghiul șeii cu oameni pe care abia i-ai cunoscut.
Logistica: Înscrieri, biciclete și bancomatele care te taxează
Dacă vrei să vii la anul, toamna e sezonul de bifat. Vremea stă pe la 22-24 de grade. Uite cum stau lucrurile practic la fața locului:
Înscrierea: Te va costa undeva în jur de 60-70 de euro pe site-ul Asociației. Banii acoperă asistența tehnică mobilă (care te salvează enorm dacă faci o pană dublă pe un sector de macadam) și toată mâncarea despre care vorbeam mai sus.
Bicicleta: Să îți aduci cursiera pe avion e o bătaie de cap inutilă și scumpă. Centrele de închirieri din Mahón sau Ciutadella sunt excelente. O cursieră de carbon sau un gravel bike decent te ajunge cam 30-40 de euro pe zi. Singura regulă e să o rezervi încă din septembrie; stocurile se golesc rapid în săptămâna Voltei.
Cazarea și un detaliu enervant: Stabilește-ți baza în capitala Mahón (Maó). E mult mai simplu cu transferurile de dimineață spre startul etapelor. Și, foarte important, scoate cash cât ești în oraș. Dacă rămâi fără bani pe traseu, prin sate mici pescărești cum e Fornells, și vrei un espresso rapid de la barul din colț, singurul bancomat Euronet din zonă îți va percepe un comision de 2.95 euro doar ca să-ți dea 10 euro.
Transportul: Mulți preferă să zboare la Barcelona și să ia feribotul de acolo spre Menorca. Dacă faci asta cu companii precum Balearia sau Trasmed, ia-ți o marjă serioasă de timp. Au prostul obicei să întârzie cel puțin 40 de minute la acostare, mai ales dacă marea a fost agitată.
Până la urmă, Volta e pentru zilele în care vrei doar să simți cum se schimbă rugozitatea asfaltului sub roți și să știi că, indiferent cât de tare te dor picioarele, undeva mai în față te așteaptă o pauză lungă și o felie de brânză sărată.