Prima dintre cele patru insulițe din portul Mahón, Isla de Lazareto, găzduiește o construcție cu o istorie profund diferită de cea a castelelor și turnurilor de apărare din jur: un lazaret, ridicat între 1793 și 1807, cu scopul de a izola persoanele infectate sau suspectate de boli contagioase care soseau în portul Mahón.
Instalația a funcționat până în 1817 și a fost, în epoca sa, unul dintre elementele esențiale ale sistemului de sănătate publică al portului. De-a lungul existenței sale, Lazareto a fost martorul unor episoade tragice: epidemii de febră galbenă în 1821 și 1876 și un focar de tifos, tot în 1821. Ultima navă de carantină a acostat la debarcaderul insuliței în 1919, moment după care instalația și-a pierdut treptat utilitatea sanitară.
Datorită valorii sale istorice, Lazareto a fost declarat Bien de Interés Cultural (BIC) în 1993. Astăzi funcționează ca spațiu pentru evenimente de tip MICE (întâlniri, incentive, conferințe și expoziții), iar în sezonul de vară poate fi vizitat prin rezervare, în cadrul unor tururi ghidate care explică istoria acestui loc neobișnuit din portul Mahón.
- Locație: Isla de Lazareto, Puerto de Mahón
- Stare: vizitabil vara, prin rezervare la turul ghidat; folosit ca spațiu pentru evenimente
- Statut: Bien de Interés Cultural (BIC) din 1993
- Istoric: construit 1793–1807, funcțional până în 1817; ultima navă de carantină în 1919