Vântul bate cu o forță greu de imaginat dacă prinzi o zi de noiembrie pe coasta estică. Te uiți la intrarea în portul Mahón și înțelegi imediat de ce atâtea flote s-au bătut pentru bucata asta de pământ. E uriaș. Timp de secole, o pânză apărută la orizont însemna panică. Englezii și spaniolii, alături de o scurtă ocupație franceză, și-au pasat insula de la unii la alții în secolul al XVIII-lea. Au lăsat în urmă un sistem de apărare masiv. Dar înainte de ei au fost pirații berberi care pur și simplu debarcau noaptea și luau ce voiau. Așa că localnicii și guvernatorii au început să construiască ziduri. Sunt niște structuri grosolane și înalte.
Primele bastioane de piatră
Spaniolii au ridicat fortificații serioase mult înainte ca marile imperii să aducă aici o armată regulată. Pirații nord-africani atacau constant așezările de pe coastă. Soluția inițială a fost Castell de Sant Felip, plasat exact la gura portului Mahón. Armata l-a demolat parțial în 1782 ca să prevină utilizarea lui de către inamici în viitor. Rețeaua de tuneluri subterane a rămas însă intactă. Mult mai târziu au construit Fortalesa de la Mola pe malul opus. Un proiect din secolul al XIX-lea menit să înlocuiască vechiul fort. La Mola e imensă. Ai nevoie de vreo două ore bune de mers pe jos sub soarele verii ca să vezi măcar curțile principale, iar șanțurile tăiate direct în stâncă sunt complet disproporționate față de scara insulei. Pe partea vestică, la Ciutadella, Castell de Sant Nicolau e o fortăreață mică în formă de stea. Au pus-o fix la intrarea în portul vechi ca să țină la distanță corsarii care dăduseră deja un atac devastator asupra fostei capitale.
Sub controlul coroanei britanice
Englezii au controlat insula câteva decenii bune și au schimbat complet strategia militară. Au ridicat Fortul Marlborough fix pe buza apei pe malul sudic al portului Mahón. L-au ascuns destul de bine. Nu îl vezi clar până nu ești aproape deasupra lui, pentru că baza e săpată adânc în stâncă. Cobori în caponierele subterane și aerul devine rece brusc, chiar și în mijlocul lui iulie. Au gândit structura cu coridoare înguste ca să reziste unui asediu de lungă durată din partea infanteriei. În apropiere e Fortul Sant Carles, care acum funcționează cu un program destul de restrictiv și adăpostește Muzeul Militar. Francezii au prins și ei vreo șapte ani de control administrativ. Ei au modificat tunelurile de la Sant Felip și au construit Torre d’en Penjat. Localnicii îi spun Turnul Spânzuratului. L-au pus pe un deal din spatele Mahónului pentru vizibilitate clară asupra apei și a oricărei nave care se apropia de țărm.
Ochii de pe coastă
În afara porturilor mari, sudul și estul sunt pline de turnuri de veghe izolate. Localnicii le numesc torres de vigilancia. Baza lor e cilindrică și foarte groasă. Nu erau făcute pentru luptă directă. Gărzile stăteau pe platforma superioară și aprindeau focuri când vedeau nave străine la orizont. Fumul ziua și flăcările noaptea dădeau alarma de la un turn la altul ca oamenii din satele interioare să aibă timp să fugă. Torre de Son Ganxo și Torre de Rambla acoperă sudul, în timp ce Torre d’Alcalfar supraveghează estul. La unele dintre ele ajungi doar pe jos pe niște poteci prăfuite de pământ roșiatic. Dacă parchezi la Punta Prima de exemplu, faci cam 40 de minute pe jos până la cel mai apropiat turn. Nu-i vreun panou informativ acolo. Te urci pe pietrele crăpate de la bază, te uiți la Mediterana deschisă și înțelegi exact de ce aveau nevoie de ochii ăștia de piatră orientați spre larg.
Astăzi poți face plajă absolut liniștit sub zidurile de la Sant Felip sau lângă un turn din sud. Dar piatra aia galbenă e plină de urme de ghiulele. Istoria Menorcăi s-a scris cu foarte multă frică de orizont. Și fix frica asta ne-a lăsat arhitectura pe care o fotografiem acum în vacanțe.
- Castillo de San Felipe (Es Castell) – cea mai mare fortăreață ridicată vreodată în Menorca, construită de coroana spaniolă pentru a apăra gura portului Mahón.
- Fuerte Marlborough (Es Castell) – fort britanic săpat direct în stâncă la Cala de Sant Esteve, în anii 1720.
- Fortaleza de La Mola (Mahón) – una dintre cele mai mari fortărețe din Europa secolului al XIX-lea, construită sub domnia Isabelei a II-a.
- Castillo de Santa Águeda (Ferreries) – ruinele unei fortărețe de origine musulmană, ultimul bastion menorchin căzut în fața cuceririi creștine.
- Torre de Fornells (Es Mercadal) – turn de coastă care păzește intrarea în golful Fornells.
- Bastión de la Fuente (Ciutadella) – parte din vechile ziduri de apărare ale orașului, azi integrat în Museo Municipal.
Date tehnice: Ruta Fortificată a Menorcăi: castele, forturi și turnuri de coastă, Fundació Foment del Turisme de Menorca.