Englezii au controlat Menorca de trei ori în secolul al XVIII-lea. Au venit pentru portul natural imens din estul insulei. În urma lor au rămas ferestre cu ghilotină și o obsesie locală pentru gin. Au trasat și câteva drumuri surprinzător de drepte. Te plimbi printr-un peisaj arid balear și dai brusc de arhitectură georgiană.
Mahón și ferestrele de lemn
Mergi pe Carrer de sa Plaça într-o marți dimineața și ridică privirea. Clădirile de aici au ferestre sash, genul acela care culisează vertical. Le vezi la tot pasul în Anglia, dar sub soarele spaniol par un pic cam rigide. Lemnul lor se usucă repede și se blochează frecvent din cauza aerului sărat. Asta nu-i împiedică pe localnici să le păstreze intacte.
Pe strada Isabel II găsești Biserica Anglicană Sfântul Gheorghe. A fost ridicată în 1838 pe un teren donat de un ofițer. E o clădire foarte simplă. Are o galerie interioară din lemn vechi care scârțâie destul de tare sub tălpi. Contrastul cu bisericile catolice masive de pe restul insulei este evident.
Es Castell și roșul militar
Plaça de s’Esplanada a fost desenată efectiv cu rigla. Satul Es Castell a fost fondat în 1771 pentru militarii britanici de la fortul San Felipe și s-a numit inițial Georgetown. Casele albe au obloane vopsite într-un albastru închis marinăresc. Oamenii locului au reîmprospătat nuanța exactă timp de sute de ani.
Cobori spre apă și dai de Fortul Marlborough. Construcția asta din 1710 este o stea masivă de piatră înfiptă în pământ. Aerul înăuntru este mereu umed și rece, chiar și la mijlocul lui august când afară pur și simplu nu poți respira. La câțiva pași distanță găsești Calacorp. O fostă închisoare militară săpată direct în stâncă, un loc destul de sumbru unde n-ai absolut niciun motiv să zăbovești prea mult.
Ginul din port
Marina britanică avea nevoie de alcool. Soluția a fost distilarea rapidă pe plan local. Au folosit fructe de ienupăr din zonă, iar rețeta s-a lipit definitiv de cultura Menorcăi.
Destileria Xoriguer funcționează și acum pe faleza din Mahón. Folosesc aceleași alambicuri de cupru din 1904 pentru producție. Ginul lor nu seamănă deloc cu un London Dry sec, este mult mai dulceag și are o aromă pământoasă specifică. Localnicii îl beau în Pomada. Aceasta e o combinație de gin cu limonadă rece pe care o servesc în pahare mici de plastic la orice sărbătoare stradală de vară.
Camí d’en Kane
Guvernatorul Richard Kane a vrut un drum drept. Trupele trebuiau să ajungă repede de la cetatea de pe coastă până la Ciutadella în capătul celălalt. Așa a apărut Camí d’en Kane.
Azi e o alternativă excelentă la șoseaua principală Me-1, care se blochează invariabil cu mașini de închiriat la început de iulie. Pe drumul lui Kane treci pe lângă kilometri întregi de ziduri de piatră uscată. Din când în când mai dai de câte o turmă de vaci care blochează complet trecerea. Conduci pe o bandă îngustă unde abia încap două mașini mici oglindă la oglindă, dar măcar scapi de aglomerația turiștilor care se grăbesc orbește spre plajele din sud doar ca să caute o oră un loc de parcare în praf.
- Fuerte Marlborough (Es Castell) – fort britanic din anii 1720, săpat direct în stâncă la Cala de Sant Esteve.
- Museo Militar de Menorca (Es Castell) – istoria militară a insulei în 19 săli, cu accent pe perioada britanică.
- Sant Antoni – Golden Farm (Mahón) – casă legată de tradiția locală a vizitelor amiralului Nelson în Menorca.
- Obeliscul lui Sir Richard Kane (Mahón) – monument dedicat primului guvernator britanic al insulei.
- Camí d’en Kane (insulă) – drumul construit de guvernatorul Kane pentru a lega Mahón de Ciutadella.
- Spitalul Militar Britanic (Illa del Rei) – fost spital al Marinei Regale Britanice, pe o insulă din portul Mahón.
Date tehnice: Ruta Britanică a Menorcăi: moștenirea a trei ocupații, Fundació Foment del Turisme de Menorca.